Se afișează postările cu eticheta contabilitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta contabilitate. Afișați toate postările

duminică, 23 ianuarie 2011

Necesarul de fond de rulment


Necesarul de fond de rulment corespunde unui fenomen strucural al activităţii întreprinderii datorat repetitivităţii ciclului de exploatare. Derularea unui ciclu de exploatare (achiziţie, producţie, comercializare) presupune în general pentru întreprindere un necessar de fonduri la nivelul achiziţiilor, cheltuielilor de fabricaţie şi la nivelul cheltuielilor de comercializare. În sfârşit stocurile de materii prime vor fi transformate în încasări după parcurgerea periodei de stocaj în cadrul careia materiile prime devin: stocuri de materiale, producţie în curs de fabricaţie, stocuri de produse finite şi în final creanţe clienţi. Încasările aferente producţiei nu vor fi realizate efectiv imediat după derularea etapelor de stocare ci şi în funcţie de termenele de plată acordate clienţilor.
Deci necesarul de fond de rulment exprimă un decalaj între fluxuri şi se determină ca diferenţă între utilizări şi resurse, diferenţă ce corespunde acelei părţi necesare pentru ciclul de exploatare care nu a fost finanţată de resursele generate de acest ciclu si trebuie acoperită de finanţări complementare (fond de rulment sau credite bancare pe termen scurt)7.
Optica financiară prezintă necessarul de fond de rulment ca şi un element cu natură de activ fiind reprezentat de acea parte a activelor circulante care trebuie finanţate pe seama fondului de rulment:
NFR = Active circulante–Disponibilităţi–Investiţii financiare – Obligaţii pe termen scurt

Optica functionala


Optica funcţională. Pentru a realiza o prezentare a principalilor indicatori obţinuţi prin intermediul opticii funcţionale este necesară in mod indiscutabil prezentarea bilanţului funcţional şi a modalităţii de obţinere a acestuia. Bilanţul este un document fundamental în ceea ce priveşte gestiunea în măsura în care permite cunoaşterea detaliată a patrimoniului unei întreprinderi. Bilanţul funcţional se stabileşte pe baza bilanţului contabil şi reprezintă o imagine retratată a acestuia în cadrul căruia posturile bilanţiere sunt clasificate conform unei optici diferite, aceea a funcţiunii conturilor4. Ordonarea posturilor bilanţiere se realizează stabilind aparteneţa acestora la unul dintre ciclurile de funcţionare şi anume: ciclul de investiţii, ciclul de exploatare şi ciclul de finanţare.
Imaginea bilanţului funcţional se prezintă astfel:

ACTIV
PASIV
I. Active stabile (aciclice) (AS)
I. Surse stabile (aciclice) (SS)
II. Active ciclice aferente exploatării (ACE)
II. Surse ciclice de exploatare (SCE)
III.Active ciclice din afara exploatării (ACAE)
III. Surse ciclice din afara exploatării (SCAE)
IV. Trezorerie de activ (TA)
IV. Trezorerie de pasiv (TP)
În scopul realizării bilanţului funcţional se au în vedere următoarele retratări5: Activele sunt înregistrate la valoarea lor brută;