Fondul de rulment înregistrează modificări datorită variaţiei posturilor de activ, respectiv de pasiv implicate în determinarea lui. Studiul acestor variaţii prezintă interes în analiză deoarece permite cunoaşterea politicii economice a întreprinderii şi mai ales a celei financiare.
Astfel, creşterea FRNG se poate realiza prin două metode şi anume: § sporirea resurselor stabile prin: creşterea aportului asociaţilor în numerar sau în natură, creşterea rezultatului exerciţiului, respectiv a rezultatului afectat rezervelor şi rezultatului reportat, obţinerea de subvenţii, creşterea amortizărilor şi a provizioanelor, creşterea datoriilor
financiare prin emisiuni de obligaţiuni sau prin contractarea de noi împrumuturi pe termen lung sau prin majorarea activelor ciclice deci a activelor circulante;
§ reducerea activelor imobilizate nu reprezintă un scop în sine pentru că ea are implicaţii directe asupra capacităţii productive şi a volumului de activitate al întreprinderii, respectiv prin diminuarea datoriilor de funcţionare.
Reducerea FRNG poate fi determinată de: § scăderea resurselor stabile prin: distribuirea de dividende, înregistrarea unor pierderi, reintegrarea subvenţ iilor pentru invest iţ ii, anularea provizioanelor, scăderea amortizărilor, rambursarea datoriilor, respectiv prin diminuarea activelor ciclice etc. § creşterea activelor imobilizate brute sau a datoriilor de funcţionare.
În concluzie fondul de rulment este o necesitate pentru majoritatea întreprinderilor, constituind o marjă de securitate pentru întreprindere şi pentru creditorii săi, o premisă a asigurării independenţei financiare faţă de terţi.
